Vezi mai mult
Vezi mai putin

Urmareste

Modifică dimensiunea fontului:

Zalău, 29 mai /Agerpres/ - A abandonat viaţa liniştită de la oraş pentru a munci de dimineaţa până seara la ferma de capre pe care, alături de tatăl şi fratele său, a înfiinţat-o într-un mic sat din Sălaj. Vreme de 10 ani s-a zbătut să pună pe picioare o afacere de succes, bazându-se exclusiv pe calitatea unor produse puţin cunoscute şi apreciate pentru calităţile lor nutriţionale, dar mai ales curative. Răsplata a venit în cele din urmă, iar astăzi locuitorii Zalăului se trezesc dis-de-dimineaţă în fiecare sâmbătă şi stau la coadă pentru a cumpăra lapte şi brânza de capră marca Ferma Ghiuruţan.
Fântânele este cele mai mic sat al comunei Dragu, doar vreo câteva case şi 50 de suflete ducându-şi existenţa astăzi pe dealurile de la limita judeţelor Sălaj şi Cluj. La marginea satului, în buza unui deal, se află ferma de capre a familiei Ghiuruţan. Drumul asfaltat te duce până aproape de fostele hale ale unei ferme comuniste, transformate în adăpost pentru 300 de capre, majoritatea dintre ele din rasa alpină franceză. În după-amiaza unei zile însorite de mai, Viorel Ghiruţan munceşte, ca în fiecare zi de altfel, făcând curat în locul unde tocmai a muls, câteva minute mai devreme, împreună cu fratele său Ilie, 250 de capre. Cu cizme albe de gumă, o salopetă albastră şi o eşarfă portocalie sub care stă ascuns un păr des tânărul fermier strânge cu un făraş resturile de paie lăsate de animale. Se opreşte greu din muncă pentru că în mai puţin de o oră trebuie să facă locul curat, ca mai apoi să se poată ocupa de laptele proaspăt muls, depozitat într-un recipient uriaş de inox. Spune amuzat că un client care a fost recent pe la el l-a întrebat de ce laptele lui nu are gustul ciudat pe care alt lapte de capră îl are. Răspunsul e simplu: nu pentru că e "îndoit" cu lapte de vacă, ci doar pentru că e muls în condiţii perfecte de igienă.
"Tu te străduieşti să faci calitate. Tocmai în ideea asta am muls mecanizat pentru ca laptele să iasă cât mai curat. Şi noi am muls în strungă. Acolo te-ai ridicat, ai luat găleata, ai strecurat laptele şi te-ai dus. Aici mai ai 45 de minute, o oră şi jumătate în fiecare zi de lucru. Ideea e că mulg doi oameni şi nu mulg cinci, iar laptele de la caprele care au temporar probleme - un vaccin, un antibiotic, poate fi selectat şi îl dăm la câini, nu îl punem cu laptele bun, că nu ne permitem", spune Viorel Ghiuruţan.
A început afacerea cu capre în urmă cu zece ani, împreună cu tatăl şi fratele său, abandonând o slujbă în Zalău şi mutându-se la Fântânele, cu speranţa că şi familia îl va urma, în timp. La vremea respectivă nu ştiau foarte multe despre capre, iar situaţia era mult mai dificilă decât cea de azi, când au o maşină frigorifică pentru transportat produsele lactate, iar drumul a fost asfaltat până aproape în poarta fermei.
"Aşa să vă gândiţi că ne-am cumpărat un IMS, că nu puteam ajunge aici. Lăsam în primii ani maşinile în satul vecin şi veneam pe jos, cu sacii de haine, cu mâncarea, cu pâinea, doi kilometri aproape. Am cărat piatră şi am pus pe drumul satului. Nici acum nu e uşor. Familiile noastre sunt în Zalău, iar noi stăm şi muncim aici. Sâmbătă şi duminică vin şi soţiile să facă de mâncare, pentru toată săptămâna, la patru oameni. Noi am făcut ferma la ţară în ideea că vin şi familiile aici, dar când vezi cum decurg lucrurile... Noi am pornit de la zero şi am reuşit să facem ceva. Asta discutam şi cu familia astăzi. Totuşi, la modul la care s-a început acum 10 ani, când tata a zis să creştem capre, dar nu a avut nicio strategie doar ca e nevoie de lapte de capră, chiar îi spuneam lui Ilie: am impresia că am ajuns destul de departe faţă de ideea şi cunoştinţele lipsă cu care am plecat la drum", spune fermierul.
La început au fost 30 de capre carpatine româneşti, cumpărate cu un credit FIDA pentru zootehnie şi agricultură obţinut de la bancă, dar mai apoi au prins drag de caprele alpine franceze, ajunse în sat printr-un program derulat de Fundaţia Heifer. Laptele bun şi mult dat de animalele din Franţa a determinat familia să se orienteze către această rasă, astfel că în prezent majoritatea turmei e de culoare roşiatică, culoare caprelor din Hexagon. Notă discordantă face un ţap negru, autohton, pe care fermierul nu l-ar da pentru tot aurul din lume, pentru că "e un ţap ca şi noi, fără pedigree, dar are toate calităţile".
Povestea sa curge pe fundalul sonor al vocalelor iezilor din "creşă". Spre deosebire de miei, aceştia sunt înţărcaţi imediat după naştere şi hrăniţi apoi cu biberonul, cu laptele muls de la capre. Obişnuiţi doar cu oamenii, iezii îi consideră părinţii pe fermieri care le dau hrană zilnic. Cu ochii mereu pe un ceas de perete, Viorel Ghiuruţan continuă curăţenia şi povestea aventurii fermierului român şi a caprelor franceze.
"Am început cu capre carpatine, capre româneşti care dau şi trei litri de lapte zilnic, dar mai apoi am trecut la cele din Franţa. După 10 ani am ajuns la o concluzie: alpinele franceze sunt capre foarte bune de lapte, dar trebuie susţinute. Acuma, când merg şi la păscut, ele mănâncă zilnic o jumătate de kilogram de boabe de porumb, cu seminţe de floarea soarelui şi grâu. Lucru ăsta aş vrea să văd câţi îl fac. Dacă am zeci de mii de hectare de teren, sute de mii de tone de cereale şi fac colateral şi creşterea animalelor, asta e altceva. Am ajuns la animale performante de lapte, dar niciodată nu vom putea vinde iezi de carne, lucru care la români nu e bun. Sunt animale de lapte şi atunci dacă eu le dau la animale să mănânce ca să le susţin, pentru că dacă mănâncă numai din câmp, se usucă pe picioare, şi dacă nu cer preţ pe produs, nu mă pot susţine. Nu mă deranjează concurenţa. E un lucru bun, dar să fie o concurenţă loială. Eu strecor laptele în trei filtre, spăl mecanizat cu detergent instalaţiile de muls. În zona de muls, unde stau caprele cu picioare, după ce spăl eu tai slănina şi am curajul să o mănânc fără nicio problemă. Atunci pun costurile mele pentru a face un produs de calitate, eu mă străduiesc să fac laptele aşa şi vine altul care poate amestecă laptele cu lapte de vacă şi vinde cu doi lei mai ieftin. Oamenii se uită la preţ, din păcate", conchide oarecum trist crescătorul de capre.
A pus mereu suflet în tot ceea ce a făcut şi s-a străduit să ofere produse de calitate la un preţ corect, însă nu întotdeauna clientul înţelege efortul şi munca ce se află în spatele unui calup de brânză. E greu de explicat pentru neiniţiaţi şi care este diferenţa dintre produsele de la ferma din Fântânele şi alte produse, aparent similare.
"Alpina franceza e o rasă mai omogenizată ca şi carpatina, pentru că statul francez s-a ocupat de selecţia caprelor, pe când l-a români n-a interesat pe nimeni. Toţi fermierii francezi cu capre au fost obligaţi să-şi castreze ţapii şi să monteze animalele doar cu ţapi de rasă franceză alpină. Şi aşa au omogenizat ei rasa pentru producţie mai bună de lapte. Rasa are ca avantaj culoarea blănii. Specialiştii spun că laptele de capre roşii ajută foarte mult la regenerarea ţesuturilor, fiind foarte bun contra cancerului. Laptele de capră nu se prinde aşa gros, ci pentru că are o granulaţie a grăsimii foarte fină din care rezultă o brânză foarte bună. Una este însă laptele de capră din furajere şi alta laptele de la caprele care pasc în câmp. O capră care mănâncă scai vânăt, pelin, cimbrişor, salcie produce un lapte deosebit. Cealaltă, dacă eu vreau doar cantitate de lapte şi îi dau numai furaj, ea dă cantitate, dar laptele e din ceea ce mănâncă animalul. Noi ne-am străduit să promovăm laptele de păşune, dar dacă noi mergem la piaţă şi spunem că ăsta de păşune e şase lei şi cel de furaje e patru lei, românul va spune: "îl iau pe ăla de patru lei", spune Ghiuruţan.
Diferenţa e făcută nu doar de calitatea produselor, ci şi de modul lor de transport şi comercializare.
"Eu de când am mers în piaţă, din prima zi am vândut cu frigider cu priză, nu frigider de formă, cum mai sunt şi acum. Produsele stau în frigider nu pentru autorităţile care vin în control, ci pentru liniştea mea sufletească şi pentru clienţii care vin să cumpere brânză. Nu în ultimul rând, nu ştiu câţi comercianţi îşi duc marfa la piaţă cu maşină frigorifică", argumentează fermierul.
Eforturile familie Ghiuruţan nu au rămas fără ecou şi după 10 ani de muncă au ajuns ca în 2014, sâmbătă de sâmbătă, zeci de locuitori ai Zalăului să se trezească cu noaptea în cap şi să se aşeze cuminţi la coadă, pe platoul din centrul oraşului, doar pentru a fi siguri că apucă produsele din lapte de capră.
"Cunosc produsele familiei încă de când au venit prima dată la piaţă în Zalău. De-a lungul anilor au păstrat aceeaşi calitate şi eu sunt foarte mulţumit de ele. I-am promovat şi eu cum am putut, mergând la fermă cu grupuri de străini sau ducând brânza de la Fântânele inclusiv în patria brânzeturilor, în Franţa, unde a fost foarte apreciată", afirmă Mircea Groza, maestru bucătar din Zalău.
Afacerea merge bine în prezent, însă fermierul întâmpină greutăţi în dezvoltarea ei, dar şi cu autorităţile locale, atunci când vine vorba de terenurile de păşunat.
"Mulţi mă întreabă de ce nu accesez fonduri europene. Vreau bani europeni, dar dacă n-am bani de cofinanţare? Vreau 100.000 de euro. Primesc 40.000 bani europeni, dar de unde să scot 60.000 de euro partea de cofinanţare? Acum am 300 de capre, cu circa 500 de litri de lapte zilnic. Am avut şi 600, dar a trebuit să renunţ pentru că nu ne descurcam. Din cele 300 doar 240-250 de capre sunt cu lapte. Iarna se înţarcă. Mulgem caprele doar din martie până în noiembrie, iar în rest trebuie să trăim din ce producem în aceste luni. Nu e uşor. Subvenţia din partea statului este de 36 de lei pe cap de animal, nesemnificativă. E o afacere cu potenţial, dar sunt şi foarte multe greutăţi şi e foarte mult de muncă", conchide Ghiuruţan.
Laptele de capră este considerat atât de medicina tradiţională, cât şi de cea naturistă sau chiar în "leacurile băbeşti" un aliment cu numeroase beneficii pentru sistemul respirator, cel gastro-intestinal, în lupta contra cancerului, dar şi ca antibiotic natural. Dacă e să luăm în considerare studiile arheologice, capra este primul ierbivor domesticit de către om, proprietăţile sale medicinale, fiind valorificate intens în Egiptul şi în Grecia antică. Egiptenii considerau laptele de capră sacru şi îl aduceau drept ofrandă zeilor, în timp ce aristocratele egiptene îl foloseau ca elixir de tinereţe şi frumuseţe. Legendele spun că însăşi Cleopatra folosea laptele de capră pentru a-şi menţine supleţea şi fineţea pielii. AGERPRES - FOTO PE FLUX//(A - autor: Sebastian Olaru, editor: Cristian Anghelache)

Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – marketing@agerpres.ro.

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.

Monitorizare
Setări

DETALII DESPRE TINE

Dacă ai cont gratuit te loghezi cu adresa de email. Pentru a crea un cont gratuit accesează secțiunea “Crează cont”.

Dacă ai cont plătit te loghezi cu username. Pentru a vă crea un cont plătit vă rugăm să contactați:

Dacă nu puteți vizualiza această știre, contactați echipa AGERPRES pentru a vă abona la fluxurile de știri.